Skip links

Portretul ideal al misionarului creștin

Ce înseamnă a fi misionar creștin în secolul XXI? Cum ar trebui privit misionarul în contextul actual al globalizării, într-o lume marcată de pluralism și secularizare? Care sunt strategiile ideale ce ar trebui urmărite? Care sunt criteriile de evaluare ale lucrării? Iată dar câteva din multele întrebări din domeniul misiunii creștine care frământă fiecare generație de slujitori, misionari, teologi, pastori și nu numai.

Titus Leonard Pressler, cercetător-vizitator la Center for Global Christianity & Mission, autor al cărții Going Global with God: Reconciling Mission in a World of Difference, definea misiunea ca fiind „slujire în dimensiunea diferenței” (Mission is ministry in the dimension of difference, p. 52). Tot în această lucrare, el propune 7 trăsături care ar trebui să caracterizeze la modul ideal misionarul (în acest articol, prin utilizarea termenului misionar avem în vedere atât persoana, cât și grupul de misiune, instituția, organizația misionară etc) în acțiune.

1

Misionarul este un martor

Înainte de înălțarea la cer, Mântuitorul le-a transmis ucenicilor faimoasele cuvinte „şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Faptele Apostolilor 1:8). Ceea ce văzuseră ucenicii lui Isus nu a fost o nouă teologie sau doctrină, ci o persoană și o serie de evenimente care dezvăluiau o poveste convingătoare, o veste bună; Evanghelia lui Dumnezeu în acțiune în propria lor poveste, călătorind cu ei în lucrarea de împăcare a semenilor cu Dumnezeu și cu ceilalți. Isus i-a chemat să depună mărturie despre această poveste.

Misionarul creștin se va vulnerabiliza și va împărtășii propria lui poveste în care va include frica, slăbiciunea, înstrăinarea și felul în care Dumnezeu în Cristos l-a întâlnit și l-a susținut de-a lungul călătoriei.

2

Misionarul este un pelerin

Creștinul nu se află „acasă” sub soare; el este într-o continuă călătorie, într-un pelerinaj. Acesta din urmă nu presupune doar diferențe, ci și realitatea că sunt multe de învățat în mediile diferenței (contextul în care misionarul ființează). Misionarul este invitat să observe în profunzime și să asculte cu atenție la glasul și nevoile celui slujit. Este vital ca el să se întrebe „ce-mi vorbește Dumnezeu în acest context al diferenței?” sau „ce pot învăța despre Dumnezeu și om în această situație?”.

Misionarul este invitat să observe în profunzime și să asculte cu atenție la glasul și nevoile celui slujit

Titus Pressley consideră că misionarul occidental trebuie să renunțe la mentalitatea „fix it” (reparator) și să fie atent și deschis la nevoia celuilalt de reconciliere și mântuire.

3

Misionarul este un slujitor

„Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” – Evanghelia după Marcu 10:45. Acesta este modelul de slujire ideal al oricărui misionar creștin. 

Fiind dispuși să ne deschidem bine ochii și urechile întru înțelegerea celuilalt și a culturii în care trăiește, lăsând ca urgențele și nevoile lor să le străbată pe ale noastre și dând dovadă de înțelegere, răbdare și iubire în lucrarea de reconciliere cu Dumnezeu – iată dar disciplina slujirii pe terenul de misiune.

4

Misionarul este un profet

În tradiția iudaică sau creștină, profeția este asociată adeseori cu prezicerea, dar aceasta este doar o parte din sarcina de proclamare curajoasă și onestă a adevărului despre ceea ce este Dumnezeu, chiar dacă acel adevăr contestă vreo autoritate civilă sau religioasă. Toți profeții autentici ai Scripturii au proclamat adevărul în fața puterii și au suferit pentru aceasta.

Misionarul este un slujitor pelerin al lui Dumnezeu care va întâlni în cultura gazdă abuzuri care trebuie recunoscute și confruntate. A fi un musafir, un outsider, nu este mereu un handicap; cel din exterior poate fi o sursă de lumină și discernământ asupra unor chestiuni care sunt ignorate de către cei din interior.

Uneori trebuie amendate bisericile ce neglijează dimensiunea spirituală, evanghelizarea și misiunea. Alteori există confruntarea cu ura, abuzul, marginalizarea și violența din culturile gazdă. Într-un fel sau altul, misionarul se înscrie și el în tradiția profetică de a vesti adevărul despre Dumnezeu și de a suferi pentru aceasta.

5

Misionarul este un ambasador

„Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” – A doua Epistolă către Corinteni 5:20

Profetul încearcă să contureze cum ar trebui să arate împărăția lui Dumnezeu în lume, militând pentru justiție, fiind conștient că nu poate exista pace fără dreptate. Totuși, afirmarea adevărului și confruntarea nu trebuie să aibă în vedere doar simpla înfrângere a unei părți și justificarea celeilalte. Misionarul trebuie să se unească cu scopul general al lui Dumnezeu, atât în ton cât și în scopuri, acela de vindecare a relațiilor care poate fi realizată doar de reconciliere. El este un trimis, un ambasador împuternicit cu o misiune specială – misiunea reconcilierii.

Afirmarea adevărului și confruntarea nu trebuie să aibă în vedere doar simpla înfrângere a unei părți și justificarea celeilalte.

Misionarul trebuie să se întrebe mereu: „este aceasta o comunitate împăcată? Dacă nu, cum ar putea Dumnezeu să lucreze să aducă reconcilierea? Cum pot să mă alătur Domnului în misiunea de reconciliere din acest loc?”

6

Misionarul este un gazdă

„Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit fără să ştie pe îngeri.” – Epistola către Evrei 13:2

A fi ospitalier înseamnă a explora și a fi vulnerabil în ce privește modalitățile în care avem nevoie de celălalt – pentru rugăciune, sfat, perspective, încurajare. Înseamnă a fi deschis la diferențe. Ospitalitatea ne invită să împărtășim viața noastră cu oaspetele și să-i oferim acestuia șansa de a intra în contact cu dinamica propriului nostru cadru social, organizatoric și cultural. Îi se oferă posibilitatea de a fi expus la viața bisericii și comunității noastre.

Misiunea implică faptul că fiecare parte călătorește spre cealaltă și nu doar faptul că misionarul vizitează, iar ceilalți sunt vizitați.

7

Misionarul este un sacrament al reconcilierii

„Cine vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” – Evanghelia după Matei 10:40

Sacrament al reconcilierii. Pe scurt, un sacrament este un semn exterior și vizibil al unui har lăuntric și spiritual.

Scripturile sugerează că identitatea creștină implică mai mult decât afiliere și că participarea în misiunea lui Dumnezeu este mai mult decât o funcție. Identitatea nu constă doar în afilierea noastră cu Isus prin loialitate și credință, iar misiunea nu consistă doar în a duce câteva lucruri la capăt. Atât identitatea cât și misiunea au de-a face cu prezența lui Cristos.

În primirea unui misionar, gazda îl primește atât pe el cât și pe Cristos din el. 

Un creștin în misiune este un semn sacramental al Dumnezeului care este în misiunea de reconciliere a întregii lumi, adică împăcarea omului cu Dumnezeu și cu aproapele în Cristos.

Același Titus Pressler: „Dumnezeu ne-a însoțit în Hristos pentru a împăca lumea. Pe măsură ce mergem la nivel global cu Dumnezeu, chemarea în misiune este de a-i însoți pe ceilalți, astfel încât ei să cunoască tovărășia lui Dumnezeu – și noi înșine să o cunoaștem împreună cu ei.”